1. Parohia ortodoxă Sânpetru de Câmpie

Scurt istoric al Parohiei române ortodoxe din Sînpetru de Câmpie, județul Mureș
Biserica Ortodoxă Română cu hramul „Sfinții Arhanghelii Mihail și Gavriil” din parohia Sînpetru de Câmpie, Protopopiatul Luduș, Arhiepiscopia de Alba Iulia, a fost zidită între anii 1936-1943. Până la această dată a existat o biserică de lemn în cimitirul central al satului, cu hramul “Sf. Nicolae”, care a fost demolată în anul 1953.
Ctitorii bisericii sunt: P.C. Preot paroh Silviu R. Marian, Pogăcian Marțian ca prim- epitrop, Botezan Romul - casier și toți credincioșii parohiei. Planul a fost întocmit de arhitectul Saca Teodor din Aiud, care a dus până la bun sfârșit execuția lucrării.
Biserica este zidită din căramidă pe fundație de beton, în formă de cruce, în stil bizantin și acoperită cu tablă zincată având bolta semi-circulară, lungimea interioară fiind de 19 m. Ca și compoziție arhitecturală, biserica este o combinație între Biserica Sf. Vasile din Roma și cea a Mănăstirii Curtea de Argeș. Iconostasul din lemn sculptat împodobit cu 31 icoane pictate pe pânză a fost executat de către pictorul Bucătaru Constantin din Sibiu și o parte adăugată de prof. Aurel Pop din Tîrgu Mureș.
Matricolele botezaților, cununaților și a celor decedați apar, încă din anul 1901. Arhiva datează însă din 1949. Preoții slujitori după matricole și tradiție au fost: Iosif Costin 1895-1906, Valer Rusu 1906-1934, Silviu R. Marian 1934-1948, Aurel Mara 1949-1957, Florea Justinian 1958-1975, Cerghizan Vasile1975-2015 și în prezent Belean Robert-Gelu începând cu 01. 10.2015.
După 50 de ani de la ridicarea bisericii, între anii 1993-1998 au fost efectuate lucrări de înfrumusețare a locașului de cult printre care și pictura din interior, executată de pictorul Valerian Diaconu în tehnica frescă. Lucrările exterioare au fost finalizate de Hede Ioan din Budești. De asemenea în curtea bisericii a fost ridicată o clopotniță cu schelet metalic, îmbrăcată în lemn, care ulterior a fost dotată cu două clopote. Sfințirea Bisericii și a clopotniței s-a făcut de către I.P.S. Arhiepiscop Andrei al Alba-Iuliei în data de 25 octombrie 1998.

2. Parohia ortodoxă Sângeorgiu de Câmpie

3. Parohia ortodoxă Dâmbu

Istoricul Parohiei ortodoxe Dâmbu

Satul Dâmbu este situate în partea centrala a Câmpiei Transilvaniei, ascuns între dealuri, pe o parte şi pe alta a văii Sânpetrului. Satul este străjuit de dealuri domoale, de mica înălţine, favorabilă culturii cerealelor. Dâmbu se învecinează la sud  cu Sânpetru de Câmpie, la sud-vest  cu Tuşinu, la vest  cu Sărmăşel, la nord-est cu Silivaşu de Câmpie, iar la est cu Sângiorgiu de Câmpie. Satul face parte din judeţul Mureş fiind aşezat în partea de nord-vest a acestuia, învecinat cu judeţul Bistriţa Năsăud, iar mai la vest cu judeţul Cluj. Dâmbu este traversat prin mijloc de şoseaua națională Cluj Napoca - Tg. Mureş, DN 15E.

Existența istorică a satului Dâmbu este atestată documentar în anul 1325 și este cunoscut sub numele de Tumb, iar în anul 1329 sub numele de Vila Tumb. În 1414 sub denumirea de Ghenezius de Tomby care ne arată că datorită așezării privilegiate din punct de vedere strategic, străinii care au năvălit pe aceste meleaguri nu au putut să-şi impună forma lor de organizare statală. În acest sat rămânând organizația feudală românească. În anul 1434 satul este amintit sub numele de Valahi de Tomb şi în acest timp sub numele de Cnezius de Tomb. În actele referitoare la recrutarea din 1848 din satul Dâmbu au fost recrutați 20 de feciori a căror nume a rămas până astăzi la locuitorii Dâmbului: Miron, Burian, Purcar, Muşuţan şi alții. La 4 noiembrie 1599 închinându-se lui Mihai Viteazul, românul Petru Domocoş primește moșiile pe care le-a avut mai înainte, așa cum este amintit în documentele de arhivă ale vremii.

În 1762 la Dâmbu erau 92 de familii ortodoxe care aveau un preot, biserică şi casă parohială. În sat erau şi doi preoți uniți dar fără credincioși și fără biserică. De-a lungul vremii prozelitismul uniat a fost tot mai puternic așa că până la 1900 toți românii din sat au ajuns uniți, dar în anul 1948 au revenit în masă la Biserica Ortodoxă Română.

Biserica Ortodoxă Română din Dâmbu are hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a fost zidită în anii 1933-1935, preot fiind Sărmăşan Teodor. Costul lucrărilor nu este cunoscut. După tradiție a mai existat o biserică de lemn care a fost demolată în anul 1935 și vândută locuitorilor din Sărmăşel Gară. Biserica s-a ridicat din daniile credincioșilor. Planul a fost întocmit de inginerul arhitect, Valer Filip și lucrarea a fost executată de arhitecţii, Esser şi Keser din Reghin. Biserica este zidită din cărămidă pe fundație de piatră în stil Baroc Wienez, un lucru destul de  obișnuit în Ardeal. Turnul este așezat pe fundație de beton construit din cărămidă şi acoperit cu tablă galvanizată. Bolta bisericii este semicirculară din lemn acoperită cu eternit. Iconostasul este sculptat din lemn de tei, de către Ioan Rusu din Tg. Mureş, iar icoanele sunt picate pe furnir de fag și fixate în iconostas. Pictura icoanelor este făcută de Francisc Herceg şi Iosif Doboczy din Tg. Mureş. Biserica a fost sfinţită de Mitrolopitul Dr. Alexandru Nicolescu la 11 octombrie 1936. Antimisul este cumpărat din anul 1971 şi sfințit de către Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ardealului, Nicoale Mladin.

Începând din anul 1978 la biserică s-au făcut reparaţii capitale: s-a realizat o frumoasă pictură murală în tehnice frescă, executată de pictorul Vasile Niţulescu din Brașov.

Preoți slujitori după matricole şi tradiție care au slujit în această veche vatră românească au fost:

Înainte de anul 1912 au fost concomitent trei preoți:

- pr. ortodox Ilie, pr. greco-catolic Nicolae, pr greco-catolic Mihăilă,

- 1912-1822 pr. Dombi,

- 1822- 1855 pr.  Gheorghe Cicudi,

- 1855-1875 pr. Silaşi,      

-1875-1882 pr. Gheorghe,

- 1882-1912 pr. Steran Colcer,

- 1913- 1930 pr. Simeon Pintea (inmormântat în parohie),

-1931-1943 pr. Teodor Sărmăşan  (ctitor al bisericii),

- 1944-1959 pr. Emil Chiciudeanu,

- 1947-1948 pr. Melinte Crişan,

- 1949-1955 pr. Petru Cheţan,

- 1955-1959 parohia a fost administrată de preoții din Tuşinu, Sângiorgiu de Câmpie şi Sânpetru,

- 1959-1977 pr. Gelu Oţoiu,

- 1978-1988 pr. Laurenţiu Pompei,

- 1988-2006 pr. Ioan Roşca,

- 2006-2012 pr. Cercel Vasile-Mihai

- 2012 şi prezent pr. Chirilă Bogdan-Horea. 

4. Parohia ortodoxă Tușinu

HRISOV - Biserica ortodoxă din Tușinu

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului si împreuna lucrarea Sfântului Duh, ziditu-sa aceasta biserica cu hramul ADORMIREA MAICII DOMNULUI în anul 1925, pe locul vechiului lăcaș de cult din 1818, prin contribuția bunilor credincioși din aceasta localitate – Tuşinu, protopopiatul Luduș, județul Mureș, care si-au adus obolul in bani si munca voluntara.

Biserica e realizata din lemn, cu meșteri din Gherla, in stil baroc vienez, după planul arhitectului Ivan Ursus. Bisericii i s-a adăugat in ultimul timp o absida in partea de apus.

Intre anii 1993 si 1998, biserica a fost împodobită cu pictura in stil bizantin de către pictorii Damian Mihuț si Cristurean Eugen din Miheșu de Câmpie.

La acest altar străbun au slujit preoți de pioasa aducere aminte: Pr. Gorea, Pr. Suteu, Pr. Pop Emil, Pr. Lupu Gheorghe, Pr. Florea Tudorean, Pr. Pop Alexandru, Pr. Moldovan  Gavril, Pr. Calugar Vasile, iar din anul 1996 P.C. Pr. Arion Lucian Coreolan.

Aceste  lucrări bineplăcute lui Dumnezeu si oamenilor luandu-le in seama, cu părintească dragoste am sfintit acest lacas de închinare, azi, 9 august 1998, împărtășind cuvânt de învățătură, îndemnuri duhovnicești si binecuvantari preotilor si credinciosilor prezenti la acest praznic duhovnicesc.

Târnosirea s-a făcut in vreme ce Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane este Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist; Arhiepiscop si Mitropolit al Ardealului, Inalt Prea Sfintitul Dr. Antonie Plămădeală; Arhiepiscop al Alba Iuliei, Dr. Andrei Andreicuț; Protopop al Ludușului, P.C. Pr. Iuliu Bacali, iar Preot Paroh, P.C. Arion Lucian-Coreolan.