Viaţa cultural - artistică a satului

            Se poate vorbi de viaţa cultural – artistică a satului Sânpetru  de Câmpie sub mai multe aspecte. Perioada anilor 1920 – 1950, când în sat, pe tot parcursul verii  se desfăşura jocul duminical  al tinerilor, însuraţilor şi copiilor aspect detaliat într-un alt capitol. De asemenea nu exista Crăciun în care să nu se organizeze “Ospăţul Crăciunului” adică un joc pentru tineri şi însuraţi, care ţinea trei zile şi trei nopţi, precum spune vorba străbună. Lipsa în această perioadă a Căminului Cultural nu a fost un impediment în desfăşurarea unor activităţi lucrative precum: Hoaşca, Claca şi Şezătoarea, unde tinerii şi oamenii de toate vârstele îmbinau munca cu cântecul şi voia bună. În serile lungi de iarnă, la licărul “lămpii cu petrol – fotoghin” se desluşeau înţelesurile unor vorbe de duh, se cântau colinde ştiute numai de ei, se spuneau poveşti cu draci şi zmei. Şi în căsuţa părinţilor mei erau asemenea întâlniri. Nu miră pe nimeni faptul că orice om trecut de 65-75 de ani, care este în plenitudinea forţelor poate şi ştie să joace o “ficiorească” sau o “târnăveană”.

            Între anii 1946 – 1950, a luat fiinţă în Sânpetru  de Câmpie un cor mixt pe patru voci, condus de învăţătorul Ionescu. După plecarea învăţătorului din sat, corul şi-a încetat activitatea. O altă perioadă începe prin anii 1963 – 1964, când învăţători Ionică Huduşan şi Cornel Banu reînfiinţează corul mixt.

            Construirea Căminului Cultural face posibilă desfăşurarea unor activităţi în concordanţă cu potenţialul artistic al locuitorilor. Sânpetrenii s-au remarcat prin formaţia de teatru şi taraful condus de Andrei Hiboi, zis “Ielu”. Din acest taraf mai făcea parte, primaşi Ionaşu Mucului, Domocuş cu pată, controlaşii Florent Caroli Bătrânul, Ţinonia, gordonaşii Andraşului Ielu, Varga Alexandru zis “Guluşi” şi Varga Bertzi – Cucuci, acordeonist. Erau în fapt trei familii de muzicanţi: Ielu cu fiul Andraş şi fratele Florent Caroi, Bătrânul, cu fiii Domocuş şi Ţinonia; Ionaşu Mucului cu fiul Cucuci. Fiecare dintre cei amintiţi cântau la multe instrumente. Andraş cânta la contră, acordeon şi gordoană, Ţinonia la contră şi gordoană. Fiecare muzicant era o “personalitate” în felul său, având un stil propriu, dar cel care s-a detaşat de toţi a fost Ielu, un meşter adevărat în mânuirea arcuşului. Doar anumite împrejurări l-au determinat să nu facă o carieră într-o orchestră de profesionişti. 

            Mobilizarea în masă a locuitorilor satelor comunei Sânpetru  de Câmpie la activităţile artistice precum: jocurile populare, formaţiile de teatru de amatori, taraful de muzică populară, brigăzile artistice, corul mixt au dus faima locuitorilor în multe colţuri ale ţării. Nu toţi instructorii de formaţii  “le-au cântat în strună tovarăşilor”. Dacă mintea te-a ajutat, programele prezentate publicului nu aveau nimic în comun cu indicaţiile primite din partea “organelor superioare”. Corul mixt, pe patru voci, format din aproape 80 de corişti şi-a reluat activitatea  din anul 1973 şi cu mici intermitenţe a funcţionat până în 1989. De menţionat că evenimentele din decembrie 1989 ne-au găsit pe o parte dintre corişti în Biserica Ortodoxă cu hramul “Sf. Arh. Mihail şi Gavril”, cântând “Deşteaptă-te române!”

            Formaţiile din Sânpetru  de Câmpie au prezentat periodic, programe artistice pe scena Căminului Cultural, cât şi în localităţile învecinate. Mulţi locuitori frecventau Biblioteca comunală şi Clubul din incinta Şcolii Vechi. Cinematograful sătesc funcţiona de patru ori pe săptămână, cu un număr mare de spectatori, cu multe filme româneşti şi din cinematografia internaţională. Din 1990, Cinematograful și-a încetat activitatea.

             Pe data de 29 octombrie 2005 a avut loc aniversarea a 700 de ani de la prima atestare documentară a localităţii Sânpetru  de Câmpie (24 iunie 1305 – 29 octombrie 2005). La acest eveniment a participat aproape toată suflarea satelor din Sânpetru  de Câmpie şi mulţi şi-au şters o lacrimă de pe obraz când grupul vocal a intonat cântece populare, patriotice şi pricesne. A fost primul program artistic prezentat de o formaţie de oameni maturi, după 16 ani de inactivitate.