Satu Nou este o localitate care odinioară făcea parte din satul Dâmbu, azi în comuna Sânpetru de Câmpie, jud. Mureş. Ieşit aşadar dintr-o veche localitate din Câmpia Transilvaniei, care este satul Dâmbu, noul sat apărut pe harta recentă a Podişului Transilvaniei, îşi are istoria împletită cu aceea a comunei de odinioară – Dâmbu. Desigur că în vatra actualului Satu Nou vor fi fost sate de locuit încă din vechime, însă această mică aşezare a avut statut de cătun şi nu de comună, cu administraţie rurală proprie, cum avea satul Dâmbu, în care avea în Evul Mediu cnezi şi juzi ai comunei, deci conducere administrativă proprie, care depindea direct de comitatul Cluj. Referindu-ne la apartenenţa administrativă a satului Dâmbu, deci implicit şi a cătunului de odinioară Satu Nou (denumirea de Satu Nou e relativ recentă, acestui loc îi zicea tot Dâmbu, până pe la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial), trebuie să menţionăm că această localitate din mijlocul Câmpiei Transilvaniei, a aparţinut, încă de la prima atestare documentară, din 1329 până la Revoluţia de la 1848-1849, de comitatul Cojocna, zis mai târziu şi comitatul Cluj, apoi a aparţinut de districtul militar Reteag, apoi de circumscripţia Cluj, şi din 1867 până la 1950 a aparţinut de jud. Cluj, Dâmbu fiind cu statut de comună.

    În perioada comunistă a aparţinutde regiunea Cluj până în 1960, apoi de regiunea Mureş autonomă maghiară, iar din 1967 de jud. Mureş. Satu Nou se situează în centrul Câmpiei Transilvaniei, în bazinul Mureşului. Se învecinează la est cu cătunul Techeniş al satului Sângeorgiu de Câmpie, la nord-nord-est cu Silivaşu de Câmpie, la sud-est cu Sângeorgiu de Câmpie, la sud cu Dâmbu, la sud-vest cu Fundătura, cătun al satului Dâmbu, la vest şi nord-vest cu Sărmăşel Gară. Satu Nou figurează în recensământul din 1956 ca aşezare distinctă, cu statut de sat, făcând parte din comuna Sânpetru deCâmpie, raionul Sărmaş, regiunea Cluj, şi avea 326 de locuitori, din care 170 de sex masculin şi 156 de sex feminin. În anul 1966, numărul populaţiei creştela 360 de locuitori (182 m., 178 f.), care formau 92 de gospodării. Deja declinul populaţiei din Satu Nou se vede la recensământul din 1977, când în sat erau doar 354 de locuitori, ca la recensământul din 1992 scăderea să fie mai severă, fiind în sat doar 246 locuitori şi 80 de gospodării, număr care se menţine şi în anul 2000. La recensământul din martie 2002, numărul populaţiei este cam acelaşi, cu 3 locuitori mai puţin decât în 2000.

        După cel de-al Doilea Război Mondial, şi locuitorii din Satu Nou au fost împroprietăriţi prin Reforma Agrară din 1945, dar figurează pe lista satului Dâmbu. Pământurile au fost luate la începutul anilor ’60 ai secolului XX în Gospodăria Agricolă Colectivă, care s-a numit ulterior Cooperativa Agricolă de Producţie. Documentele vremii din perioada comunistă menţionează făptul că în Satu Nou era o brigadă fruntaşă care realiza cele mai mari producţii de sfeclă de zahăr, cartofi şi tutun din C.A.P. Dâmbu. De exemplu în anul 1987 brigada din Satu Nou, condusă de Traian Costinaş, a livrat la I.L.F.Târgu Mureş 160 tone de cartofi, fapt menţionat de ziarul comunist “Steaua Roşie” din Târgu Mureş – aşa cum se menţionează şi în frumoasa monografie a Sânpetrului de Câmpie, realizată de colonel în rezervă Ioan T. Radu. În sat s-a introdus gazul metan din 1962 şi curentul electric din 1972. Şcoala cu clasele I-IV a fost construită în anul 1949 şi funcţionează până în prezent, iar elevii claselor V-VIII frecventau şcoala din Dâmbu, şi după desfiinţarea acestor clase din Dâmbu, elevii fac naveta la şcoala din Sânpetru de Câmpie. Populaţia în majoritate absolută de etnie română şi religie ortodoxă, enoriaşii frecventând biserica din satul Dâmbu, deoarece biserica ortodoxă din Satu Nou este încă în construcţie, dar mai sunt şi locuitori care aparţin şi de alte culte religioase, precum penticostalii care au deja biserică în sat.

       Pe vremuri, nu aşa îndepărtate, în Satu Nou exista o renumită echipă de dansuri populare, care a participat la numeroase concursuri pe plan regional şi naţional, câştigând mai multe premii, datorită măiestriei artistice şi talentului dansatorilor: Grigore Teglaş, Suciachi Francisc, Petru Năoian, Gavril Suciachi, Ioan Muntean, Gheorghe Purcar, Achim Sărmăşan, Petru Suciachi, Măricica Năoian, Măricica Suciachi, Tiuca Oroian, Lenuţa Sărmăşan, Anişca Tac, Fironica Şugar, Maria Oroian, Fironica Suciachi, şi alte câteva perechi din Dâmbu, şi au apărut deseori în presă şi la televiziune, şi probabil se păstrează în arhiva televiziunilor momentele artistice de atunci. Revoluţia din decembrie 1989 a dus la democratizarea ţării şi la restituirea proprietăţilor luate în comunism. Şi locuitorii din Satu Nou au primit pământurile înapoi, din păcate populaţia este mult îmbătrânită, dar s-au găsit şi forme de arendare a unor terenuri care nu mai puteau fi lucrate de oamenii în vârstă. În prezent satul are perspective de dezvoltare şi progres, şi datorită aşezării pe linia unei căi importante de comunicaţii Cluj – Mociu – Târgu Mureş, Cluj – Mociu – Reghin, DN 16E.