Este situat in partea de sud-vest a comunei, in vecinatatea satului Dambu si a comunei Sarmasu la o distanta de 3 km de centrul comunei, in zona interfluviu dintre valea Ciciana Mare si Valea Paraului Sesu.
Este un sat vechi, ca si majoritatea celorlalte sate din comuna. Aici s-a descoperit o conducta de lut si fragmente de vase romane si feudale, provenite dintr-o asezare rurala romaneasca. Aceste vestigii sunt expuse la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj.
Satul este atestat documentar, pentru prima data, in anul 1325, cand Capitlul bisericii fericitului Arhanghel Mihail din Alba Iulia emite un act despre impartirea mosiilor intre Kylian, Solomon si Stefan, fiul lui Mihail, secui din Tylegd, pe deoparte, si Simion, Mihail si loan, fiul lui Simion si Ioan., ca sa le stapaneasca intre fii lor. Este acelasi document prin care este atestat satul Dambu. Tusinul este amintit si intr-un document din anul 1334, cand se arata ca preotul loan din Tusin a platit doi grosi Arhimandritului Chezdi. Iobagii din Tusinu erau obligati sa plateasca anual o "nona" stapanului feudal. In 1418, voievodul Lorand Lepes i1 judeca pe Nicolae Bolgar din Tusinu ca nu a dat nona ce revine bisericii din Alba Iulia.
De-a lungul timpului, satul Tusinu este atestat sub mai multe denumiri: pos.Tusan (1325), Secerdas de Tusink (1337), Tusund (1366), Thusun (1436), Thwssan (1502), Tussin (1733), Arany Labu Tusan (1839), Tussan (1854), Tusinu .